- Editorial - nr. 267 / 3 Martie, 2009 "Pe-un picior de plai,/ Pe-o gura de rai,/ Iata vin in cale/ Trei turme de miei/ Cu trei ciobanei./ Unu-i moldovan,/ Unu-i ungurean/ Si unu-i vrancean./ Iar cel ungurean/ Si cu cel vrancean,/ Mari se vorbira,/ Ei se sfatuira,/ Pe l-apus de soare,/ Ca sa mi-l omoare/ Pe cel moldovan, / Ca-i mai ortoman,/ S-are oi mai multe,/ Mandre si cornute,/ Si cai invatati,/ Si caini mai barbati!..." Suntem siguri ca ati recunoscut versurile cu care incepe giuvaerul creatiei noastre populare anonime _ "Miorita"_, care l-a inspirat si pe Mihail Sadoveanu sa scrie romanul "Baltagul". De ce asez tocmai aceste versuri nemuritoare in capul unui editorial despre dihonia si dezbinarea romaneasca? Pentru ca _ in alt timp, cel actual _, la alt nivel social, "istoria" se poate repeta, zilnic, la noi, la romani. Pentru ca, in pofida repetatelor apeluri pe care le-am facut, prin "Cuvantul liber", apoi cu prilejul unor aparitii publice, destul de des si in perioada 1992-1996 si 1996-2000, ca deputat, de la tribuna Parlamentului Romaniei, constat, nu doar cu surprindere, ci cu dezamagire si adanca mahnire, ca noi, romanii, suntem azi tot mai dezbinati, tot mai loviti de dihonie si de acel "blestem al dezunirii", sintagma pentru care, inventand-o, savantul si marele eseist Vasile Parvan a suferit, din cauza celor din jur. Prea sunt dezbinati romanii, din 1990 incoace. Prea si-au intins aripa deasupra lor invrajbirea, invidia, intoleranta si chiar ura. Prea are loc, cum spune francezul, "asasinarea prin barfa". Care ar fi motivele? Din ce cauze s-a ajuns la acest derapaj? Dintr-o pornire, in general, nejustificata, tipica firii noastre romanesti? Din ignoranta? Din invidie, si ea tot tipica? Din ambitie? In fata lor, adesea ratiunea si afectiunea _ uneori salvatoare ale unor stari _ palesc. E mai greu sa dai, mai usor este sa iei, se spune. Situatie in ca