As fi vrut sa scriu despre Mailat, pornind de la observatia lui Norman Manea legata de aspectele dostoievskiene ale crimei. Anul trecut, cand s-a produs acea crima, era posibil. Acum, mi se pare necesar sa fie reamintite sau clarificate lucruri elementare legate de tot ceea ce a urmat acestei crime, "efectul Mailat".
Discursul despre romi, public sau privat, a inceput sa ne aminteasca de Romania de la inceputul anilor 90. Din pacate, exemplele sunt prea multe pentru a le enumera. La inceputul anilor 90 exista o scuza: avusesem un acces extrem de dificil la literatura care continea referiri la discriminare, "hate-speech" si, in general, la tot ce tine de drepturile omului. Acum stim ce ar trebui sa nu spunem sau sa nu scriem, dar continuam sa o facem. Atunci cand personalitati publice sau politicieni fac gesturi impotriva discriminarii, ele sunt imediat calificate ca "electorale" sau "de imagine".
La sfarsitul lunii trecute, am vorbit la o conferinta organizata de Universitatea "Robert Schuman" din Strasbourg, la care au participat cei mai cunoscuti experti europeni in tema minoritatilor. Tema conferintei era Noile minoritati. Mai mult decat imigratia, care este recunoscuta ca o problema majora europeana, minoritatea roma a aparut tuturor ca fiind cea mai delicata chestiune.
Dincolo de aspectele istorice, problema romilor ramane a Europei in ansamblul ei, in egala masura a Europei de Est, cat si a celei de Vest. Sa amintim, printre altele, ca, inainte de masiva imigratie a romilor in Europa de Vest din ultimii ani, in unele state europene, populatia roma nu era recunoscuta ca minoritate. Una dintre aceste tari este si Italia care, prin legea adoptata in 1999, referitoare la protectia minoritatilor, nu isi recunostea propria minoritate roma, desi aceasta fusese prevazuta in proiectul de lege. Spania o recunostea ca singura minoritate, dar nu admitea
