Între orele 9:00 şi 14:40, la Sala Plenarelor, s-a ţinut "Consfătuirea de lucru". În agenda de la Cabinetul 2 nu sunt menţionaţi nici participanţii, nici ordinea de zi. La Telejurnalul de seară şi din Scînteia, oamenii vor afla de "dezbatere". Nici un alt participant la "discuţii", cu excepţia lui Nicolae Ceauşescu, nu va fi nominalizat.
Din agendă reiese că Elena Ceauşescu mai "ieşea" din şedinţe. Astfel, câteva minute (9:51-9:59), în biroul ei este menţionat V. Bumbăcea. După pauza de masă, primul solicitat de Cabinetul 2 a fost generalul Marin Neagoe, şeful Direcţiei a V-a (16:20-16:29). A convorbit după aceea îndelung cu şeful Cancelariei CC al PCR, Silviu Curticeanu (16:30-18:05). În prezenţa lui Curticeanu, au fost chemaţi Gh. Oprea, I. M. Nicolae şi Gh. Dima.
Un neobişnuit punct al agendei este "Vizionare pe pasarelă – Statuia Libertăţii de Marius Butunoiu" (18:10-18:25). Să-ţi ajungă opera la nivelul interesului "de partid şi de stat" al Elenei Ceauşescu era vârful performanţei... artei angajate!
Cariera sculptorului Butunoiu debutase, de altfel, sub semnul "plenarei angajări". Pe vremea când Stalin era "Lenin de-acum", se plasase cu bustul "părintelui popoarelor" printre plasticienii apreciaţi de UAP, critică şi presă. A trecut lin, la vremea potrivită, în avangarda artistică a naţionalismului comunist. Într-un posibil clasament al sculpturilor monumentale din "epoca Ceauşescu", Butunoiu ar fi, probabil, capul de listă.
Când îi viziona ultima creaţie, ştia, oare, Elena Ceauşescu că Butunoiu făcea "cultul personalităţii" generalului Victor Atanasie Stănculescu? Lucrarea în bronz de cea mai bună calitate avea, după descrierea modelului, 80-90 kg. Butunoiu îl nemurise pe general în 1988. La începutul lui '89 i-a dăr