Indiferent de ceea ce se va intampla pana la urma, mai precis daca va ramane fara obiect, in caz ca ordonanta guvernamentala care i-a oferit suportul legal va fi sau nu aprobata de parlament, contractul incheiat de guvernul Tariceanu cu firma canadiana Sterling Resources pentru concesionarea unor masive perimetre din Marea Neagra pentru prospectiuni si exploatari petroliere si gazeifere a dovedit inca o data ca, in materie de protejare a intereselor nationale si de securitate economica nationala, totul este vraiste prin Romania. Inca o data, de parca mai era nevoie! Stiam, cred, cu totii acest lucru! Si atunci, ce a produs atata emotie, manie si dezgust?
Contractul dintre Agentia Nationala de Resurse Minerale si firma Sterling Resources a fost facut pe la spate, sub acoperirea usilor inchise, dupa o serie de smecherii si incalcari de proceduri, care, cand au iesit la iveala, au socat. A produs dezgustul celor care s-au saturat de mult sa mai fie fraierii platitori si a trezit mania celorlalti politicieni care s-au vazut deposedati de oportunitatea de a fi fost ei promotorii. Si i-a facut sa tresara de emotie pe cei rosi de invidie ca s-au gasit "baieti destepti" care preluau kilometri patrati din Marea Neagra pe cand ii prosteau pe altii la televizor cu grija lupului moralist de banul public.
Si, in plus, momentul a contribuit in mod decisiv. Toata tarasenia a iesit la iveala tocmai cand - cu justificare sau nu, dar in mod cert fara o documentare solida - romanii se bucurau de interpretarea ca o victorie a sentintei irevocabile a Curtii Internationale de Justitie de la Haga prin care, dintr-un perimetru de circa 12.000 km patrati aflati in litigiu intre Romania si Ucraina pentru jurisdictie in materie de exploatare a unor eventuale resurse minerale, se atribuisera Romaniei vreo 80%. Si cum sa nu fii socat cand afli ca ceea ce ai castigat fusese deja da
