Destinatar: Ioana Pârvulescu
Dragă Ioana,
A-l citi pe Platon cu atenţia îndreptată la ceea ce numeşti "trucurile literare" poate fi justificat, iar dacă demersul e practicat în modul tău agreabil şi instructiv, merită pe deplin: Platon este un desăvîrşit artist, iar "trucurile" sale - în cazul de faţă, retransmiterea repetată a unui mesaj prin intermediul mai multor interpuşi - sînt de mare efect. Şi e salutar că le-ai semnalat doctorilor şi doctoranzilor de la Facultatea de Filosofie: unele persoane de aici sînt, după cum remarci, prea crispate şi, aş adăuga, s-au obişnuit să creadă că ideile mari nu se pot exprima decît în jargon şi că vorbele frumoase sînt aşa cum se spune că sînt fetele blonde: seci la minte. Dar cel puţin în cazul lui Platon (de ce nu şi al fetelor?) disjuncţia e falsă.
Platon este deci un mare artist şi scriitor. E autorul unor dialoguri debordînd de viaţă, al unor personaje admirabil portretizate, al unor mituri de o mare frumuseţe, şi, desigur, nu în ultimul rînd, al "trucurilor" despre care ai vorbit.
Totuşi, să nu creadă cineva că asta e totul (desigur că tu nu crezi asta, dar unii ar putea să-ţi înţeleagă eronat textul - cei care, cum spui, au pierdut "grundul filosofic"), ba nici măcar că e cel mai important. Căci Platon este, înainte de toate, un filosof, poate cel mai mare, cine ştie? La el literatura nu-i decît vehiculul bine calibrat al ideii filosofice. Fapt valabil şi în cazul procedeului despre care ai vorbit: retransmiterea intermediată a mesajului, ceea ce exemplifici în Banchetul şi în Timaios. Explicaţia procedeului? Multiplă probabil: tu însăţi evoci unele ipoteze (una chiar a mea mai veche, la care nu mai ţin în mod deosebit) - esoterice, sociale, istorice. Dar acum vreau să încerc o altă interpretare, care mi se pare cea mai plauzibilă: cea pur filosofică. Pe sc
