Pretenţii prea mari
În COTIDIANUL din 27 februarie-2 martie, este adusă în discuţie chestiunea spinoasă a drepturilor de moştenire literară. Cronicarul îşi aminteşte că şi revista noastră a făcut acest lucru, organizând acum câţiva ani, la Clubul Prometheus, o masă rotundă la care au fost invitaţi scriitori, moştenitori de scriitori, editori, jurnalişti, autori de manuale şcolare, profesori, cititori de toată mâna. A ieşit la lumină, atunci ca şi acum, un conflict pe care îl alimentează, pe de o parte, neclarităţile legii post-decembriste a drepturilor de autor, iar pe de altă parte interesele divergente ale celor implicaţi. Autorii de manuale, de antologii vor ceva, moştenitorii literari vor altceva. Primii vor să tipărească fără oprelişti şi cât mai ieftin din textele autorilor canonici, ultimii vor să aprobe ei ce să se tipărească şi să încaseze pentru aceasta sume cât mai consistente. Moştenitorii lui Arghezi, ai lui V. Voiculescu par a fi cei mai hrăpăreţi. Mitzura Arghezi "solicită în general editorilor sume cuprinse între 500 şi 1000 de lei pentru un text" (v. ce declară directorul Editurii All), iar Andrei Voiculescu ar fi cerut 20.000 de lei pentru opt versuri, cum au declarat pentru Cotidianul reprezentanţii Editurii Corint. Pretenţiile merg însă mai departe, chiar foarte departe. Nepotul lui V. Voiculescu ţine să-şi dea avizul nu numai pentru republicarea textelor bunicului său, "ci şi pentru citate, indiferent că e vorba de un vers sau de o strofă". Ce va face de acum încolo critica literară, această "artă a citării"? Ce vor face criticii? Nu mai citează din clasici până nu obţin acordul moştenitorilor literari? Parcă e prea de tot!
Chiar nu se face!
Miezul ultimului număr din 2008 al revistei VERSO îl constituie un dosar-anchetă realizat de entuziastul Luigi Bambulea pe tema, Cultura română du dehors. Ti
