Curioasa povestea de tradare si spionaj livrata cu maxima generozitate si lux de amanunte si imagini presei!
Din start atrage atentia aceasta transparenta a unor institutii de obicei obturate la maximum. Presa a aflat ce faceau tradatorul roman si spionul bulgar, in ce perioada, cum au fost prinsi, cum si-au recunoscut ei faptele.
Au fost oferite chiar imagini cu momentul arestarii lui James Bond in pijama si cu prima perchezitie sumara. Asa ceva mai face doar politia cand salta cate un grup de interlopi, dar in materie de spioni si servicii secrete nu s-a mai vazut.
Nici in cazul Stancev, cu puternice implicatii politice, autoritatile nu au fost atat de generoase cu amanuntele. De ce oare?
Sa trecem apoi la fondul problemei. Avem un tradator, Floricel Achim, care dadea informatii "la vrac" unui spion, cetatean bulgar rezident la Bucuresti, fost angajat al ambasadei Bulgariei la Bucuresti, care la randul lui le livra unui stat nealiat. Toate indiciile lasate cu generozitate de autoritati, para malaiata, duc spre Ucraina, desi se pare ca bulgarul lucra si pentru rusi.
Relatia era insa cunoscuta din 2005. Ce facea Floricel si despre supravegherea lui stia si Teodor Atanasiu de pe vremea cand era ministru. A fost lasat in pace inca vreo 4 ani. De ce? Pentru ca devenise, probabil un excelent instrument de intoxicare cu informatii false, adica de contraspionaj. Controlandu-l pe Floricel, serviciul armatei controla ce informatii ajung la partea adeversa si reteaua insasi. O situatie ideala.
In plus, riscul era minim. Floricel este subofiter cu ceritificat ORNIS, adica avea acces la unele informatii secrete, dupa cum am aflat radare, harti, indicative, dar in niciun caz la cele cu adevarat sensibile. Ca dovada, sumele mici cu care era platit pe "vracul de informatii".
Surse din servicii spun
