- Comentariu - nr. 268 / 4 Martie, 2009 Functionarii publici, deci cei platiti din banii contribuabililor, au devenit, in ultimele doua saptamani, cei mai galagiosi in sustinerea unor revendicari care privesc nivelul salarizarii, in comparatie cu alte categorii sociale. Fara indoiala ca orice angajat doreste sa aiba un salariu cat mai mare, dar, daca este sa ne raportam la activitatea concreta a multor functionari, este loc de discutii. Nu de alta, dar organigramele multor instituitii bugetare, inclusiv ale primariilor, au fost umflate peste masura, asa ca nu este de mirare ca la orice ora poti gasi functionari care, din plictiseala sau din lipsa unei activitati concrete, au ca singura preocupare jocurile pe calculator in cele opt ore destinate serviciului. Nu la acestia doresc sa ma refer, ci la aceia care, multi la numar, la randul lor, sunt o victima a mai-marilor lor, care au stiut sa-si umfle salariile nerusinat de mult, fara ca activitatea pe care o desfasoara acesti sefi sa fie acoperita, in vreun fel, si de rezultate. Daca luni, la nivelul tarii, cateva mii de functionari publici, mai ales din institutii deconcentrate ale statului, au protestat sub forma unei greve japoneze, alegand ca saptamana viitoare sa iasa in strada daca astazi, la Guvern, nu se gaseste o solutie pentru acestia, alte categorii sociale stau dupa colt, amenintand, la randul lor guvernul cu proteste. Desigur, marea masa a functionarilor publici o duce greu si, mai ales, are salarii mici in comparatie cu alti bugetari care nu pot justifica in niciun fel pentru ce anume sunt platiti cu o sapca de bani. Faptul ca bugetarii nu sunt de acord cu reducerea posturilor cu circa 20 la suta, cat a cerut premierul Emil Boc, si nici cu reducerea sporurilor, poate fi justificat intr-un fel, de neacceptat fiind, totusi, numarul mare al sporurilor care nu au acoperire, cat si cuantumul acestora. N