Limba care trebuie reînvăţată

Vine o vreme când lecţiile trecutului trebuiesc totuşi recitite.

Pe vremuri nu tocmai îndepărtate şi foarte sovietice, în era programului (f)alimentar şi a comasării culturilor şi limbilor într-o singură (in)cultură şi unică limbă, mai marele bolşevic al mioriticului nostru plai, nemulţumit foarte de randamentul scăzut al giganticelor crescătorii de bovine şi porcine construite conform unor modele şi proiecte străine, foarte capitaliste, ar fi trântit cu pumnul în masă şi ar fi cerut subalternilor să fie adus în faţa ochilor domniei sale reprezentantul ticăloşilor de imperialişti care încercau astfel să submineze multilateralitatea socialismului în Moldavia.

Zis şi făcut.

- Păi bine, tovarăşe (sau poate "mister"), ar fi întrebat mai marele pe reprezentant după ce inspectaseră împreună mai multe crescătorii, de ce vacile imperialiste de la fermele voastre adaugă în greutate câte o mie de grame pe zi, în tmp ce animalele socialiste de la complexele noastre, durate după proiectele voastre, cresc abia cu câteva jalnice zeci de grame?...

La care reprezentantul, palid de spaimă, ar fi avut totuşi îndrăzneala să răspundă tot cu o întrebare:

- Dar n-aţi încercat să le hrăniţi? Ca la noi?...

Istoria n-a consemnat, din lipsă de importanţă, reacţia bossului, istoria reţine numai principalul, iar principalul era cuprins plenar în răspunsul reprezentantului. Să nu fi venit străinul gata speriat cu siberii şi gulaguri ar mai fi avut multe de spus: ar fi notat că în Moldova sovietică proiectele au fost traduse în viaţă cu grave greşeli şi inovaţii (!) locale cu scopul de a economisi, că nu se putea cu nici un chip să redactezi tu, cumpărătorul fermei, ceea ce au gândit şi au proiectat zeci de specialişti, să micşorezi până la absurd, tu, expertul în a