Nefericitul incident de la aniversarea lui Ion Iliescu demonstreaza doua adevaruri extreme, intre care s-a scris, ani buni de zile povestea democratiei romanesti: protestatarii care au defilat cu steagul anticomunismului nu au stiut cum sa-si strige revolta, iar fostul presedinte ajuns, acum, la a patra tinerete, nu a putut sa raspunda violentei decat cu si mai multa violenta.
Aparitia demonstrantilor cu lumanari la poarta unei aniversari private la care nu fusesera invitati este, in primul rand, un gest de prost gust.
Prima calitate a unui protest eficient este organizarea sa la momentul si locul potrivit. Bush jr. nu a primit celebrii pantofi in cap la vreo sindrofie publica, ci intr-o conferinta de presa - ocazie care i-a oferit ineditului demonstrant sansa de a compensa violenta mesajului prin adecvarea la situatie.
Pana ieri perfect anonima organizatie "Noii golani" pare sa nu fi cautat altceva decat cea mai mare aglomeratie de camere de luat vederi din jurul lui Iliescu, pentru a-si face sie insasi publicitate.
Racnetele perfect inutile din duba in care au fost "umflati" nu aveau nici ele alt rost decat de a creste volumul sonor si a atrage atentia telespectatorilor. Putin mai conta ca acestia nu aud decat niste zgomote fara vreun mesaj sau argument - tot ce era important era ca urletele sa fie auzite, publicul sa se intrebe cine urla si sa afle, astfel, de "Noii golani".
Mai mult, ca si cum victimizarea de pana atunci nu era suficienta, ei au trimis presei si primul comunicat din viata lor publica. Il acuza pe paznicul din Atena nr 1 de "agresiune verbala si psihica", dand uitarii injuriile pe care ei insisi le-au impartit cu generozitate in stanga si dreapta cu doar cateva ore mai devreme.
Inca o data, ce mai conteaza echilibrul si onestitatea, atunci cand e rost de capital public? Si cat
