Nu mai ştia Fănică ce să-i dea de mîncare Virginiei, de cînd aşteptau al treilea copil. Era înfometată şi trasă la faţă. Îi adusese peşte de mare de la Constanţa şi nu-i trebuia, că de peşte de apă dulce nici nu voia să mai audă. O încercase şi cu carne de pui, şi de viţel, şi de porc. Virginia ar fi mîncat, dar cînd îşi apropia nasul de farfurie, odată se schimba la faţă şi se ridica de la masă. Se întorcea la covrigul pe care îl ţinea în buzunarul rochiei. Mai gusta cîte o bucăţică de brînză cu cîteva boabe de struguri sau cu o feliuţă de pepene verde. Ca să-i treacă greţurile, Virginia mai lua cîte o înghiţitură de rom şi tot cu rom îşi trata slăbiciunea care ar fi împiedicat-o să vadă de restaurant. După părerea lui Ionică chelnerul, coana Virginica îşi găsea putere din număratul banilor pe care îi lua de două ori pe zi de la casieria restaurantului. Ceea ce nu pricepea el, mon chef, era cum dracu, doamna, care avea un miros atît de fin la mîncare, nu se îngreţoşa de mirosul banilor, care put a tot ce vrei şi, după ce stau la noi în casierie, mai prind şi miros de cîrciumă. Ce să-i spună Fănică? Asta era plăcerea ei. O adusese acasă cu birja pe doctoriţa Lea să o consulte pe Virginia cînd o luase prima oară cu leşinul. Dar cum dna Lea ar fi avut de tras dacă se afla că în loc să se ocupe numai de evreice, cum suna ordinul de la Bucureşti, se apropia şi de românce, să le trateze, Fănică a adus-o acasă, cu coviltirul birjei ridicat, deşi doctoriţa i-a spus că atunci cînd a depus jurămîntul lui Hipocrate a acceptat orice risc posibil. Chiar dacă la ăsta nu se aşteptase.Vorbeşte dna Lea cu Virginia şi îi prescrie nişte prafuri pe o reţetă pe care o semnează cu numele ei. Îl ia apoi deoparte pe Fănică şi-i spune că doamna lui avea greţuri şi din cauză că bea rom de mai multe ori pe zi, fără să mănînce. Şi el ce să-i facă? o întreabă cîrciumarul, să-i dea de mîncare cu