Pe pragul uşii

Cine sunteţi voi care veniţi să-mi spuneţi că Odette

s-a aşezat pe pragul uşii şi priveşte mai mult în afară

decât înăuntru? Pereţii casei s-au strâns tot mai mult,

încât au dispărut şi ferestrele. Fiii cui sunteţi,

slujitorilor de veşti ce se spun o singură dată?

În sulul cărţii cine a aprins cuvintele?

Cu foc, numele Odette mi se-ncrustează în carne,

chiar acolo unde inima bate. Să cânţi astfel iubita

e semnul înfricoşător al destinului. Vai vouă,

purtătorilor de veşti rele, nu-mi umpleţi casa!

Cu o pâlnie şi-o cobză vă ţineţi după mine oriunde

merg.

Încurcă-le, doamne, paşii şi lasă-mă pe pragul uşii,

ca eu să privesc în afară şi ea înăuntru!

Vai, pereţii îmi opresc răsuflarea, mi-astupă gura!

O operaţie radicalî,

ca un sacrificiu

Statisticile îmi sunt defavorabile:

2% supravieţuiesc postoperatoriu până la 5 ani;

cele mai multe complicaţii

iau cu asalt organele filtru;

prezentul este o durere continuu sporită,

pe care nici Dante nu a imaginat-o

în lumea sa de dincolo de poartă:

Lasciate ogni speranza, voi, ch'entrate.

Cum din vechile cetăţi

au rămas doar câteva pietre

măcinate şi tot mai albite de vreme,

aşa din noi, câteva frânturi de oase,

care ţin pământul să nu cadă în haos.

O operaţie radicală, ca un sacrificiu

pentru un zeu gelos pe veşmântul ce-mi flutura,

ca o replică, în mai multe lumi,

şi un preot nătâng şi îndemânatic, ce taie

şi nu reuşeşte să desluşească nimic

în viscerele mele, să le aşeze într-o frază

pentru mulţimile ce-aşteaptă cu disperare

îmbunarea gelosului zeu.

Trecutul ca un braţ retezat mi-a rămas în ţărână,

va