Asa cum era usor de prevazut, sarabanda schimbarilor pe criterii politice nu a iertat aproape pe nimeni din cei care au avut ghinionul (sau proasta inspiratie) sa fie surprinsi, imediat dupa numaratoarea voturilor, în alta barci decât cele ale social-democratilor si ale democrat-liberalilor. De ghilotina decapitarii, sugestiv colorata în rosu-portocaliu, nu a scapat nici fostul inspector scolar general Ion Tusnea, cel care a fost anuntat fara ocolisuri de catre stabii de la Ministerul Învatamântului ca e timpul sa plece si sa faca loc altcuiva la conducerea Inspectoratului Scolar General.
Omul a avut însa grija sa îsi pregateasca din timp plecarea, anticipând ca va fi fortat sa abdice. Astfel, Tusnea si-a pregatit dosarul de pensionare si în momentul în care de la Bucuresti a sosit decizia de eliberare din functie, si-a luat fara ezitare „la revedere” de la colegi. Nu e de mirare ca lucrurile merg cum merg în învatamântul românesc, adica într-un regres continuu. Am mai scris si probabil voi mai scrie, învatamântul este un domeniu care are nevoie de continuitate la nivel de conducere, fara de care rezultatele nu pot fi decât dezastruoase.
Ce mi se pare curios, dar nicidecum atipic pentru vremurile tulburi în care traim, interimatul functiei de inspector scolar general nu este asigurat de nimeni în mod oficial, atributiile de conducere împartindu-se din oficiu celor doi adjuncti, Mariela Corneanu si Ildiko Illes. Se poate spune ca institutia functioneaza si asa, dintr-o oarecare inertie, dar totusi… nu da deloc bine la imagine sa te dispensezi de cineva fara sa ai pe cine sa pui în loc. Ce situatie tragi-comica… tocmai inspectorul scolar general sa fie absent la strigarea catalogului. Ce sa mai priceapa elevii si mai ales parintii?!
Asa cum era usor de prevazut, sarabanda schimbarilor pe criterii politice nu a iertat aproape pe nimeni din cei care
