Domnul Pogea e de bine, imi zic toti cunoscutii. Chit ca pricep cum devine chestiunea cu veniturile, chit ca au auzit despre ele din Punguta cu doi bani - acuma da bine sa vorbesti despre deficit si balanta, Smaranditele cad pe jos si fac baltute.
O fi, replic, dar in principiu - si aici urmeaza secventa cand imi expun teoria - e corecta faza cu impozitul forfetar? Nu, daca privesti lucrurile asa, imi explica oamenii, ingaduitori, prezumi buna credinta. Hait!
Sa vedem secventa pornita din mintea nespecialistului. Asadar ministrul de Finante vrea sa introduca impozitul forfetar, o suma pe care s-o plateasca firmele din constructii, comertul cu amanuntul si cu ridicata, industria alimentara, imobiliare, hotelurile si restaurantele. Pe considerentul ca aici se dosesc venituri si se iese pe profit zero, iar aerul nu se impoziteaza. Deci sa eliminam din evaziunea fiscala si spalarea de bani.
De acord, sa-i ardem pe micuti si sa aducem fiscul in paradis! Numai ca intre Lama lui Occam si Parul lui Pogea exista o diferenta: daca primul principiu indica alegerea celei mai simple explicatii a unui fenomen, al doilea are o problema: nu i se cunosc premisele.
Decat ca toata lumea stie cum se poate evita impozitul pe profit - nu am de gand sa afirm ca este un fenomen minor. A generaliza este, insa, periculos, dar domnul Pogea, fiind un bun crestin, imparte la toti.
Habar nu am daca intr-o lume in care toata lumea strange din dinti, a pune impozite mai multe si mai mari reprezinta cea mai buna idee. Sunt convins insa ca unii, la un moment dat, s-au decis sa se mute din categoria salariatilor in cea a patronilor. Nu ca sa-si cumpere un Bugatti, ci ca sa fie proprii lor stapani si sa-si asigure un venit constant, lor si salariatilor lor. Deci si-au facut planuri in consecinta, nu vor sa se extinda.
De ce sa le i
