Tenisul modern a fost inventat şi promovat de Marea Britanie, dar americanii au reuşit să impună cea mai puternică competiţie inter-ţări, Cupa Davis.
Numele concursului a fost dat de Dwight Filley Davis, jucător de tenis şi politician de la cumpăna secolelor XIX şi XX. Cei mai mulţi dintre jucătorii de tenis ai vremii aveau origini aristocratice şi deţineau funcţii importante. După finalul carierei sportive, Davis era numit Secretat de Stat pe probleme de război.
Să ne întoarcem însă la sportivul Davis. Împreună cu prietenul Holcombe Ward, Davis a inventat noul tip de serviciu, cel în care mingea este aruncată mult deasupra capului, iar jucătorul sare pentru a lovi mingea.
Serviciul, mult mai rapid şi, pe atunci, şocant pentru adversari, a prins imediat. Davis a ajuns până pe locul doi în puternicul clasament american, graţie noului serviciu, executat de el cu stânga.
Pasionat de tenis, nu de biblioteca Harvard-ului
În preajma anului 1895, Davis a ajuns la Harvard, care avea deja 22 de terenuri de tenis. Nu era un student eminent, ba dimpotrivă, având multe note de C şi D. A repetat chiar anul doi de studenţie, din cauza notelor proaste. Însă Davis a rămas preocupat de tenis şi l-a promovat în rândul elitelor de la Harvard.
În anul 1900, preşedintele universităţii, Henry Eliott, anunţa că 790 de studenţi jucau tenis. Sportul alb câştigase competiţia în faţa canotajului (640 de studenţi-practicanţi) şi a baseball-ului şi fotbalului american (câte 250).
"Şi-a donat" trofeul
Anul 1900 avea să fie şi primul an al International Lawn Tennis Challenge, mai târziu "Cupa Davis". Studentul la Harvard, alături de trei colegi, a creat structura turneului şi a donat o minge de argint, care urma să ajungă în posesia învingătorilor. Însă trofeul donat a ajuns tot la el, echipa
