Prima stire a aparut luni in jurul pranzului. Obtinuta, cum s-a precizat, "din surse oficiale". Mass-media au preluat-o imediat. Televiziunile si posturile de radio au informat ca o delegatie din care fac parte un viceguvernator al BNR si un secretar de stat din Ministerul Finantelor Publice, insotiti de experti, se afla la Washington "pentru a negocia cu Fondul Monetar International un imprumut acordat Romaniei". Banca Nationala a facut o precizare ce se impunea: nu sunt negocieri, ci evaluari. Unele televiziuni au transmis corectura. Dar ziarele de a doua zi (marti dimineata) au iesit pe piata cu o alta versiune, capatata din alte "surse oficiale", potrivit careia la Washington ar avea loc tatonari in vederea obtinerii unui imprumut.

Mi s-ar putea reprosa ca, lansandu-ma in astfel de nuantari, nu fac altceva decat sa umblu cu mofturi. La urma-urmei, oare negocierile, evaluarile si tatonarile nu exprima unul si acelasi proces? Ei bine, o fi acelasi proces, dar fiecare dintre cele trei cuvinte desemneaza o faza diferita a procesului.

Negocierea, bunaoara, exprima faza cea mai avansata. Se ajunge la negocieri dupa ce, in faza precedenta, au fost deja evaluate datele importante: felul acordului, suma care ar putea fi obtinuta, destinatia imprumutului. Iar negocierile sunt angajate numai dupa ce la FMI a ajuns deja un document oficial numit "Scrisoare de intentie" din partea Guvernului Romaniei si a Bancii Nationale. Mai mult, la negocieri este obligatorie prezenta guvernatorului Bancii Nationale si a ministrului finantelor publice, care semneaza acordul in numele Romaniei.

Evaluarea reprezinta o faza preliminara. Faza aflata acum in desfasurare. Delegatiile analizeaza toate detaliile premergatoare trimiterii unei eventuale "Scrisori de intentie": daca un acord cu FMI-ul este necesar ori nu; sau, daca este necesar, care ar fi conditiile si care ar fi