Elvira Loredana Ghioca a dispărut la 21 februarie 2007 din oraşul Berbeşti, jud. Vâlcea. Avea 9 ani şi ieşise la joacă. S-au împlinit doi ani de când a început ancheta, iar cercetările nu au dus la nici un rezultat. Deşi nu au dovezi în acest sens, principala pistă a anchetatorilor este că fetiţa a fost victima traficului de persoane. Răpită pentru a fi folosită la cerşit.
Toată lumea o striga Bianca, deşi nu acesta era numele ei. "Eu am mai avut o fetiţă şi mi-a murit. O chema Elvira Loredana. Şi eu, de rău ce mi-a părut de aia, i-am pus numele ăşteia tot Elvira Loredana. Toată lumea mi-a zis că nu-i bine, că de ce îi zic la fel... Când era ea mică, avea o păpuşă cu o de-aia prinsă aicea (n.r. - la încheietura mâinii), pe care scria Bianca. Şi surorile mele i-au tot zis Bianca, Bianca, şi aşa i-a rămas fetii numele. Deci, o strigam toţi Bianca", povesteşte Felicia Purcaru, mama fetiţei.
Tatăl Biancăi şi-a părăsit familia la scurt timp după dispariţie. Cel cu care locuieşte acum Felicia Purcaru a fost pompier, dar a stat şi după gratii, un an, pentru furt
FILMUL UNEI DISPARIŢII
Părinţii fetiţei locuiau în cartierul de blocuri din Berbeşti. Bianca, sora şi fratele ei - Alexandra (5 ani) şi Andrei (7 ani) - stăteau la bunica maternă, în satul Slăveşti, la nici un kilometru de locuinţa mamei. În seara dinaintea dispariţiei, bunica, Elena Mircea, a adus copiii la bloc. "Trebuia să plec a doua zi la Mihăeşti, îl aveam pe bărbatu-meu în spital şi n-aveam cu cine să-i las", îşi aminteşte bătrâna. La 21 februarie, dimineaţa, a venit la fiica ei. Bianca i-a ţinut calea şi i-a cerut s-o ia şi pe ea la bunicul, la spital. "Maşina cu care mergeam era plină. N-avea loc. I-am zis «nu pot să te iau, mamaie, dar vin după tine când mă întorc». Şi i-am dat 5.000 de lei. Nu a vrut. S-a pus pe plâns. Şi m-am dus sus, la maică-sa, cu ea
