O familie cu nouă copii din comuna botoşăneană Curteşti trăieşte de pe o zi pe alta, înghesuită într-o cocioabă mizerabilă, care li se poate prăbuşi oricând în cap. La 37 de ani, Camelia Andriesei are deja nouă copii, dintre care cel mai mic n-a împlinit încă un an, iar cel mai mare are 15. Concubinul Virgil Babiuc, tatăl copiilor, munceşte cu ziua prin sat sau în oraş, însă banii pe care îi aduce în casă nu le ajunge pentru hrană.

Băiatul care nu există

Copiii mai mici stau cu toţii pe un pat, într-o cameră mică şi murdară. Se strâng în braţe, se pişcă, râd şi se bat cu pernele. Nu ştiu cum arată o jucărie. Sunt desculţi şi murdari. Nu au nici măcar pantalonaşi pe ei. Sebastian nu are mai mult de 8 anişori şi, oficial, nu există.

Copilul prezintă simptome ale sindromului Down, însă fără să aibă măcar certificat de naştere, micuţul nu a fost dus niciodată la medic. „Am făcut demersuri pentru a obţine certificatul de naştere a lui Sebastian. Dacă nu interveneam, mama nu se implica şi micuţul ar fi fost fără identitate”, spune Mariana Dughilă, asistentul comunitar din Curteşti.

Şase linguri la 11 oameni

Pe masa din aşa-zisa bucătărie nu este decât o sticlă cu zer, primită de la o rudă a femeii. „Le mai fac sărbuşcă. Fac în oala aia mare de pe plită să ajungă la toată lumea. Am frământat să fac şi câteva turte, pe care le pot mânca şi goale”, povesteşte Camelia Andriesei.

Femeia începe să numere lingurile din casă. Îi ies la număr doar 6. „Mai am câteva... dar nu ştiu pe unde le-am pus”, se scuză, stângaci, mama copiilor. Chiar şi când au ce mânca, ei trăiesc cu grijă. Cocioaba unde locuiesc are peste 100 de ani şi stă să se dărâme. Lemnele de foc sunt altă problemă. Chiar au ars gardul care înconjura casa,  pentru a se încălzi.