In mod previzibil, ultimii douazeci de ani nu i-au facut sa piarda acest monopol. Traim, si in Romania, intr-o tara in care in continuare nu avem acces la harta realului. Nu putem sa ne vedem dosarele de la Securitate. Jurnalistul american Scott Shane povesteste in cartea Dismantling Utopia cum, pina in 1989, hartile Moscovei vindute la chioscurile de ziare din capitala URSS erau absolut inutilizabile. Omitind strazile mai mici, nementionind nici o institutie, netinind cont de modificarile urbanistice si de noile cartiere de blocuri ridicate pe locul vechilor cartiere de case, hartile turistice moscovite constituiau un ieftin apogeu al genialitatii sovietice. Genialitate represiva, desigur, pentru ca hartile cu pricina nu erau proaste datorita lipsei de pricepere a cartografilor sovietici, ci din cauza ca, la sfirsitul anilor '30, NKVD a hotarit sa nu se mai puna in circulatie nici o harta corecta a marilor orase sovietice de teama ca acestea ar putea sa cada in mina inamicului. Numai ca "inamicul", dupa cum mentioneaza chiar Shane, nu se ducea sa-si cumpere harta Moscovei de la chioscul de ziare, pe citeva copeici. Shane insusi, ca multi alti diplomati sau corespondenti de presa occidentali, a fost dotat inainte de plecarea sa la Moscova cu o extrem de detaliata harta a orasului produsa de CIA pe baza de imagini din satelit. Singurele victime ale hartilor sovietice erau astfel doar cetatenii maretei patrii a socialismului, vaduviti de posibilitatea de a se orienta rapid prin labirintul vechilor cartiere de case si al noilor "cvartaluri" de blocuri comuniste. De fapt, departe de a fi o arma de lupta impotriva "dusmanului extern", hartile cu pricina erau menite sa debusoleze "reactiunea" interna, in cazul in care incerca sa scape urmaririi NKVD/KGB. Ca mijloc de control al populatiei - alaturi de controlul furnizarii apei, energiei, caldurii, aprovizionarii cu aliment