Specialiştii în domeniu spun că există diferenţe importante între diferitele tipuri de telenovele. Sursa: Hepta
Prima telenovelă cu care au intrat în contact românii a fost „Sclava Isaura”. Pofta serialelor fusese deschisă din anii ’80 de „Dallas”. De peste 10 ani, aceştia se uită la „Tânăr şi neliniştit”. Pentru mulţi dintre cei care stau cu orele la televizor, nu sunt importante di fe renţele între aceste pro ducţii TV; important este că au la ce să se uite. Dar diferenţe există, şi asta o ştiu cel mai bine directorii de programe ai televiziunilor şi publicitarii.
Patru modele
Modelul sud-american. Machiaj din belşug, emoţii ţipate şi valuri de lacrimi, veşnica atracţie între băr batul bogat şi fata săracă şi un scenariu previzibil, acestea sunt câteva caracteristici ale telenovelelor sud-americane. „Clona”, „Inimă sălbatică”, „Salome” sunt doar câteva din tre reu şi te le telenovelei clasice, care şi-au fi - delizat consumatorii cu poveşti în care binele învinge invariabil răul.
Modelul românesc. Regizorii şi scenariştii români au adaptat formatul sud-american la realitatea autohtonă. Dis tribuţiile au cuprins tot mai mulţi actori valoroşi, casele de producţie au investit masiv în decoruri şi costume, iar subiectele au început să prindă prin raportarea la realităţi sociale presante, cum ar fi convieţuirea dintre români şi romi (vezi „Inimă de ţigan” şi „Regina”).
Emoţiile puternice, răsturnările de situaţie şi supremaţia binelui alcătuiesc ace laşi aluat de bază ca în cazul suratelor sud-americane. „În primul rând, avem scenarii originale, puternic ancorate în realitatea est-europeană. În America Latină, aproape toate telenovelele sunt refaceri ale unor scenarii vechi, poveştile se repetă la ne sfâr şit. În al doilea rând, actorii noştri nu folosesc casca, ei învaţă textul, deşi vorbim de mii de pagi
