Dupa aproape sapte ani de la intrarea in vigoare a unei ordonante de urgenta, un om politic isi pune, public, intrebari in privinta eficientei sale, in privinta justificarii banilor publici pe care ii inghite si, in fond, in privinta indeplinirii scopului cu care a fost votata si, apoi, prezentata natiunii. Actul normativ intrat, zilele acestea, in atentia fostului consilier prezidential Adriana Saftoiu, este O.U.G. 96/2002, privind acordarea de produse lactate si de panificatie pentru elevii din clasele I - IV din invatamantul de stat, ordonanta care, in timp, a suferit o serie de modificari, insa, niciuna care sa vizeze modalitatea de verificare a eficientei sale.
In 2002, Guvernul Nastase o prezentase drept o mare realizare, drept o masura de protectie si, e drept, dat fiind publicul-tinta al acesteia, respectiv elevii din ciclul primar, si, implicit, coarda sensibila pe care guvernantii au atins-o dovedind grija fata de tanara generatie, ordonanta a fost votata in regim de urgenta si aplicata cu aceeasi viteza, la cateva zile dupa aceea, incepand cu anul scolar 2002 - 2003. Poate, a fost gandita strict pentru prosperitatea unora din clasa numita clientela politica. Poate, chiar a fost gandita cu buna intentie; nu a fost dovedit pana acum contrariul.
S-a dovedit, insa, a fi o lege care implica, luna de luna, bani publici, dar care nu ofera nimanui posibilitatea sau obligatia de a verifica daca aceasta cheltuiala este sau nu justificata. Presa a scris nu o data despre "cornul si laptele" (si implicit produsele care le substituie, gen branza, biscuiti, iaurt etc.) aruncate prin tomberoane de copii care provin din familii care considera, probabil, sub demnitatea lor, primirea "pomenii" de la stat, de copii care prefera si-si permit hamburger-ul si cola, de copii care, prin acest gest, isi dovedesc apartenta la o casta privilegiata, sau, in variante ma
