Serviciile secrete par angajate cu toate fortele intr-o vasta campanie de rebranding, iar filmul cu spionii Floricel Achim - Marinov Zikolov arata ca un spot publicitar SRI. De cate ori traverseaza o criza de imagine sau legile sigurantei revin in actualitate, serviciile simt nevoia sa-si lustruiasca insignele. Ce s-a intamplat in 2006 se repeta in 2009. De ce trebuia sa-si coafeze serviciile imaginea acum trei ani si ce interes ar avea astazi? De ce noul caz de spionaj pare cusut cu ata alba? De ce suna neverosimil scenariile cu Ucraina, Rusia, NATO si alte fantasmagorii geostrategice?
Remarcati intai de toate intensificara activitatii publice a celor doi sefi de servicii secrete, George Maior si Mihai Razvan Ungureanu. In ultimele saptamani, sefii SRI si SIE ies la conferinte publice, dau interviuri in presa sau isi vand marfa cum nu obisnuiesc sa o faca.
Pe George Maior l-am gasit pe la sfarsitul anului intr-o revista glossy, l-am auzit vorbind public pe 10 februarie impreuna cu Razvan Ungureanu despre nevoia de legi noi in domeniul sigurantei nationale, l-am urmarit in aceste zile laudandu-se cu “cazul clasic de spionaj lucrat ca la carte”. Ungureanu vorbeste si el despre transformarea SIE dintr-o Dacie in Rolls Royce, insista pe ideea de innoire si profesionalism. Iese, explica, vorbeste. Total atipic pentru doi oameni renumiti pentru discretia totala.
Voi adauga alte cateva informatii despre cadrul general in care a aparut spionul Floricel si va propun o comparatie cu situatia de acum trei ani, cand SRI a scos din joben teroristul in slapi. De cate ori serviciile traverseaza perioade grele, simt nevoia sa-si curete public scamele de pe rever.
Acum trei ani, sub conducerea lui Radu Timofte, SRI a incasat cateva lovituri din cauza modului catastrofal in care a gestionat problema crizei aviare si din cauza fugii siria
