De fapt, si inaintea lui si in toata fiinta. Lui Calin Popescu Tariceanu. Si aici trebuia sa se termine acest text, numai ca daca as fi reusit sa ma abtin vreodata sa comentez, m-as fi facut popa.
Pe presedintele PNL nu-l intereseaza soarta partidului datorita caruia s-a transformat din fecior de salon in premier de salon, tot ce-si doreste este sa-si gadile orgoliul. Si are cat China, iar probabil ca acasa se comporta ca mama vitrega a Albei ca Zapada, adica nu-si poate dezlipi boiul de oglinda.
Este singura concluzie la care poate ajunge cineva auzindu-l: "Prezenta lui Basescu la conducerea Romaniei este extrem de daunatoare. Miza este sa gasim o formula care sa-l scoata pe Basescu din joc. Insa, daca suntem realisti si nu ne mintim singuri, trebuie sa recunoastem ca nici eu, nici Crin Antonescu nu avem sanse foarte mari de a-l invinge pe Traian Basescu la viitoarele alegeri prezidentiale".
Intr-o oarecare masura, gura domnisorului adevar graieste. El nu-l poate invinge pe Basescu nici cu ajutorul flacailor care au dat cu buba in WTC, iar in varianta in care va fi desemnat candidat, liberalii vor lua bataie atat de rau incat nu se vor putea aseza in fund cativa ani.
Despre Crin Antonescu nu pot sa bag mana in foc, si la aceasta ora il socotesc candidatul cu cele mai mari sanse sa fie batut la mustata. Are verb, e patimas, gandeste repede si reuseste sa fie ironic fara sa-i citesti in ochi dispretul fata de toti cei care n-au avut patru neveste. Iar daca ar avea la indemana parghiile lui Traian Basescu nu m-as risca sa pariez ca va pierde.
Spre deosebire de contracandidatul sau la sefia PNL, Antonescu sustine contrariul: Traian Basescu nu este de neinvins. Un comportament corect si, mai ales, de natura sa incurajeze in primul rand nucleul dur al electoratului liberalilor, pentru ca apoi sa incerce sa demole
