"Cititorul" nu se constituie intr-o pedagogie ca la manual a asumarii vinovatiei pentru crimele din timpul Holocaustului. Dupa "Valkyrie", a ramas sa vorbesc despre celelalte doua filme hollywoodiene recente care se refera la Holocaust - "The Reader" si "Defiance". "Valkyrie" exploateaza o portiune de trecut utilizabil. La fel si "Defiance". Ma refer insa acum la "The Reader" (Cititorul), pentru ca filmul a fost adus in prim plan de recenta decernare a premiilor Oscar - la care Kate Winslet, detinatoarea rolului principal, a primit premiul Academiei Americane de Film (care se adauga unui Glob de Aur si unui premiu Bafta pentru acelasi rol). "Cititorul" decupeaza, dimpotriva, o portiune de trecut inutilizabil. Pelicula are in prim plan o figura de mai multe ori problematica - o femeie analfabeta, care in prima parte a filmului are o relatia amoroasa cu un adolescent de 15 ani, care o fascineaza citindu-i din marii autori, iar in a doua ne apare ca fosta membra a SS, care este judecata si trimisa in inchisoare pentru implicare in crime in timpul Holocaustului. Cele doua parti ale filmului - care pune in scena romanul cu acelasi nume al lui Bernhard Schlink, un mare success international in 1995, cind a fost publicat - parca nici nu au legatura una cu alta. Si aceasta nu din cauza nepriceperii autorului cartii sau a producatorilor filmului, ci tocmai ca urmare a unui efect regizoral deliberat. Prima parte este cuprinsa de voluptatea unei legaturi carnale neobisnuite, dublata de pasiunea pentru carti a femeii care nu stie sa citeasca. In a doua parte, adolescentul devenit intre timp student la drept asista stupefiat la procesul fostei iubite, despre care afla abia atunci ca a fost gardian SS inainte de a o cunoaste. Prima parte este scufundata intr-un soi de senzualitate cazona, a doua este teribila si absurda. Viata eroinei povestii, Hanna Schmitz, este de doua ori trag