Alexandru DOBRESCU Nu sunt bani la buget. Situatia nu e doar grava, ci de-a dreptul gravisima. E limpede ca asa nu se mai poate. Si ca se impun masuri urgente si radicale. In criza de imaginatie si in disperare de cauza, onor guvernul isi ia inima in dinti si taie. Sa admitem, totusi, ca operatiunea e executata cu destula inabilitate. A taiat intai ceea ce nu apucase inca sa dea (majorari de salarii si de pensii), initiativa menita cel mult a-i contura imaginea de guvern auster si responsabil. Un efect similar a avut si inghetarea posturilor, prin care se faceau economii din ce nu se cheltuise. Pe urma a decis sa aduca la dimensiuni rezonabile salariile nababilor bugetului. Dar era prea putin. Si, apoi, nici nu e tocmai sigur ca, obligate sa slabeasca, acestea nu se vor ingrasa la loc inainte de a produce efecte palpabile. Asa ca a trecut la hacuirea sporurilor. Insa tot putin era si, evident, nesigur. Cand e sa se gaseasca solutii pentru chestiuni aparent insolubile, precum inventarea unor temeiuri legale de crestere a veniturilor functionarului bugetar, ingeniozitatea romaneasca nu cunoaste limite. Ne putem, deci, astepta ca, in locul sporurilor anulate sau pe cale de anulare, sa rasara indata altele, macar la fel de consistente.
Sa facem abstractie de amenintarile, deocamdata nepuse in opera, privind reducerile de personal bugetar, Sa facem abstractie pana si de intentia declarata a premierului de a desfiinta pur si simplu echipa destinata prin traditie a-i deservi propriul cabinet si, odata cu ea, institutiile din subordine. Materializarea celor dintai ar produce efecte sociale considerabile, iar a celei din urma ar lasa ditai primul ministru inca mai neajutorat decat este. Pe de alta parte, nu se stie daca aceste negre promisiuni nu au cumva rostul de a inlesni inlocuirea in viitorul foarte apropiat a tuturor functionarilor care, lucrand sub