Iniţiativa unui institut de sondare a opiniei publice de a cere respondenţilor să-i acorde o notă preşedintelui Băsescu, pentru activitatea de până acum în fruntea statului, a avut un rezultat amuzant pentru unii, stupefiant spre înfricoşător pentru alţii.

Foarte probabil că habotnicii care văd în noile paşapoarte biometrice, purtătoarele codului 666, pecetea anticristului, şi-au scuipat în sân când au aflat că media notelor date preşedintelui s-a oprit taman la fatidicul 6,66. Textul de faţă nu îşi propune o exaltare a unor astfel de viziuni apocaliptice, dar întâmplarea oferă un bun prilej pentru câteva mici considerente pe tema comportamentului prezidenţial. Mă număr printre cei care l-au votat pe Băsescu în noiembrie 2004. Şi asta nu pentru că vedeam în el omul providenţial, ci în speranţa că va dovedi măcar un pic din fermitatea pe care îşi clădise campania electorală, promiţând că va face curăţenie în politica şi, implicit, societatea românească. Timpul mi-a dovedit că am cam sperat degeaba. Acum nu mai cred că Traian Băsescu e în măsură să reformeze societatea în care trăim, din simplul motiv că el însuşi este un banal exponent al ei. De ce? Pentru că, într-o vreme în care cei mai mulţi dintre români nu mai au onoarea cuvântului dat, Băsescu aruncă cu vorbe la fel ca toţi politicienii contemporani: a spus că îşi va da demisia dacă Parlamentul îl suspendă din funcţie şi nu a făcut-o. Nu mai contează motivele invocate după, cert este că nu şi-a respectat cuvântul şi a dat un exemplu prost.

Într-o vreme în care societatea românească este parazitată de manelism şi nonvalori, Băsescu se afişează în cârciumi cu Gigi Becali. Într-o vreme în care şofatul sub influenţa alcoolului este o cauză majoră a accidentelor auto, Băsescu se cinsteşte cu Gigi Becali apoi se urcă băut la volan, dând un exemplu de toată jena.

Într-o vreme în care societatea rom