E foarte uşor să obţii efectul invers celui pe care mizezi. La urma urmei, e o chestiune de stilistică, de alegere a instrumentelor, de dozaj.

Cine repetă de prea multe ori o formulă vrea să fixeze anumite cunoştinţe în mintea interlocutorului, dar riscă să-l agaseze. Dacă nu ştii cum să procedezi sau dacă îţi lipseşte tactul, distanţa dintre intenţie şi efectul real se poate transforma în prăpastie. Primejdia inadecvării pândeşte în multe locuri, de la politică la reclamele televizate şi de la finanţe la tenisul de câmp. Campanii întregi de sensibilizare a publicului au eşuat fiindcă au fost prost concepute, în ciuda bunei lor intenţii. Confuzia de planuri sau de termeni, stângăciile de redactare sau pur şi simplu impostura nesancţionată la vreme au năruit eforturi altminteri onorabile.

În vara lui 2008, Regia Autonomă de Transport Bucureşti a lansat o campanie de educare a călătorilor, de transformare a lor în „parteneri pentru un transport civilizat”. În spatele intenţiei pedagogice („Nu faceţi blatul, vă paşte amenda”) a stat intenţia ecologică. („Dacă fiecare dintre noi ar merge cu maşina la serviciu, poluarea ar atinge cote insuportabile.”) În spatele intenţiei ecologice, RATB a tras, fireşte, spuza pe turta sa. („Poftiţi în autobuze, doamnelor şi domnilor; în acest fel, nu numai că faceţi economie de combustibil, dar ne ajutaţi şi pe noi să nu dăm oameni afară”.) În iarna lui 2008, Regia s-a gândit la o nouă campanie, menită să le explice oamenilor cât de avantajos e abonamentul lunar prin comparaţie cu biletul cumpărat zilnic. Deviza ei? „Cardul RATB - mai multe călătorii, mai mari economii”.

Până aici, toate bune, frumoase şi nevătămătoare. Necazurile au început odată cu punerea în practică a celor două campanii, vegheată neputincios de vorba poetului: „Orice idee aplicată e un înger căzut”. Ceea ce s-a vrut a fi o lecţie