- Comentariu - nr. 269 / 5 Martie, 2009 De vreo 20 de ani, UDMR "lupta" (direct sau indirect) pentru autonomie. Mai intai, culturala, iar acum, teritoriala. Cum justifica Markó Béla et comp. "necesitatea" autonomiei? Prin faptul ca _ zic ei _ s-ar descurca mai bine din punct de vedere economic. Dar cum ar putea Tinutul Autonom Secuiesc sa tasneasca deodata, ca o stea stralucitoare, in chiar centrul tarii, cata vreme, actualmente, traim intr-un sistem economic solidar la nivelul Uniunii Europene si, fie ca se vorbeste despre Polonia, fie despre Cehia sau Slovenia, principiile de intrajutorare sunt aceleasi? Ar putea ei, ungurii din Har-Cov, de unii singuri sa-si construiasca drumuri, autostrazi care sa-i lege de Szeged? Daca-i asa (sau ar fi asa) de ce nu ne invata si pe noi cum sa facem? Nu ne invata, pentru ca nu stiu si nici nu se pune problema! Alta-i explicatia. Frustrarea. De ce? Pentru ca sentimentul de frustrare al maghiarilor provine din sentimentul de superioritate fata de romani. Ei bine, metafizica asta indecenta este folosita de formatiunile politice maghiare, de cel putin doua decenii, pentru a santaja orice Putere din Romania cu slabirea autoritatii in privinta caracterului statal pe care trebuie sa-l apere. Cum altfel sa explici ca pentru liderii lor (e vorba de UDMR, PCM, CNMT s.a.) "nimic, in Romania, nu merge bine" (chiar si cand sunt lucruri laudabile); "se plang ca nu au drepturi" (desi, daca le-am contabiliza, au chiar mai multe decat romanii!); ca "nu au scoli suficiente cu predare in limba maghiara" (chit ca, in unele zone, n-au, de fapt, copii in clasele I-IV!) si cate altele? Acestia (liderii maghiari, adica) ar trebui sa stie un lucru. Bucata aia de tara (asa-zisul "Tinut Secuiesc") face parte din Romania. De aceea, referendumul preconizat la 15 martie (ziua lor nationala adevarata, zic ei) nu poate fi decat ceva improvizat pe niste b