Deşi ministrul Finanţelor admite – într-un interviu apărut în Săptămâna Financiară – că statul este cel mai prost administrator, nu ezită să deturneze jumătate din majorarea de 1% a CAS la angajat către bugetul de stat, pentru ca Guvernul să investească public banii de pensie.
Altfel spus, degeaba îi spun ziariştii publicaţiei respective că măsura e neconstituţională (se schimbă destinaţia fondurilor), se încalcă regulile jocului (procentajul de la pilonul II de pensii nu se mai majorează de la 2 la 2,5% în acest an) şi este afectată economisirea privată a actualilor salariaţi (prin subvenţionarea cu 0,5% în plus a pensionarilor şi cu 0,5% a bugetului statului) – Gheorghe Pogea e precum nevasta meşterului Manole, nici ploaia, nici vântul... nici argumentele nu-l abat din drum. Ba mai mult, în condiţiile actuale "este oricând posibilă o modificare a legislaţiei care să oblige fondurile de pensii să cumpere titluri de stat în cantităţi mai mari şi, eventual, cu randamente puţin atractive", avertizează Juraj Draxler, cercetător al Centrului de Studii pentru Politici Europene...
Şi în timpul în care omologii cehi şi polonezi ai ministrului Pogea fie reduc taxele, fie taie cheltuielile bugetare, el doreşte să suprataxeze industria alimentară şi a băuturilor, comerţul, hotelurile şi restaurantele, transporturile, prin intermediul unui impozit forfetar (o sumă fixă). Oare cum îl calculează? Lui Tăriceanu îi venise ideea implementării unui impozit forfetar pentru micii brutari, stabilit pe baza consumului de energie electrică şi gaze. Remeş a avut ideea năstruşnică a impunerii unei "taxe pe scaun", pentru fiecare loc din barurile unde se consumau băuturi alcoolice. Însă, până la urmă, penibilul situaţiei i-a determinat fie să renunţe, fie să modifice proiectele legislative.
Dar apropo de energia electrică. Probabil că însuşi iniţi