Ne aflam in fata unei situatii singulare. Unul dintre cei mai importanti pictori contemporani romani, cel mai bine vandut pe piata mondiala de arta, nu poseda, dupa 40 de ani de activitate, nici unul dintre propriile sale tablouri.
- Sunteti cel mai bine vandut pictor roman in Occident. Care este explicatia succesului?
- Am fost descoperit de un galerist extrem de abil. Colegii mai tineri trebuie sa stie ca, pentru a fi propulsat pe piata artistica si vandut cu pret mare, depinde cine te vinde si chiar, detaliu esential, pe ce perete al galeriei este agatat tabloul. Daca nu cazi pe mana unui comerciant galerist priceput, poti sa ai talentul lui Rembrandt si tot nu vinzi. Valoarea unui artist este legata direct de pretul lucrarilor sale. Cei mai mari artisti ai secolului XX sunt si cei mai scumpi.
- Dvs. vindeti scump?
- Ce inseamna scump pe piata de arta? Tablourile de dimensiuni mari (1,50 m/ 1,80 m) sunt cumparate cu preturi variind intre 80.000 si 120.000 de euro. Apoi, preturile scad in functie de marimea lucrarii.
- Sa o luam, totusi, cu inceputul. Cum ati descoperit pictura?
- Drumul spre pictura il datorez in exclusivitate tatalui meu si nu obosesc niciodata sa reamintesc acest lucru. In primul rand, deoarece tata este cel care s-a nascut cu talent. Noi, eu si fratele meu mai mare cu doi ani, care a ajuns pana la urma inginer, l-am mostenit. Tata era prima generatie de tarani venita la oras si tocmai de aceea nu a indraznit sa se faca pictor. Ar fi fost cea mai mare erezie in ochii familiei care ramasese la tara. Si atunci s-a facut librar si a infiintat cea mai mare librarie din Cluj la acea vreme, inainte de razboi. Datorita lui am facut la inceput Liceul de Arta, apoi Institutul de Arta Plastica din Cluj, pe care l-am terminat in 1969. Pe atunci, visam sa fac sculptura - in bronz, nu in piatra sau lemn, de tip figur
