Cât ştiu serviciile ucrainene despre noi? Au pus mâna pe câteva liste de Yahoo Messenger. Au aflat că geniştii români se antrenează la joculeţul „Minesweeper” şi că AKM-urile de 7,62 pe care le folosim au calibrul 7,62.

Nu sunt însă la curent cu adevăratele secrete militare ale României. Nu deţin planurile praştiei cu lunetă. Habar n-au că steluţele de pe epoleţi au fost transformate în arme ninja, extrem de eficiente atunci când pistoalele Carpaţi nu percutează. Nici prin gând nu le trece că, în domeniul tehnologiei militare, i-am depăşit pe americani, cu avioanele lor invizibile, căci ce radar din lumea asta poate depista nişte avioane inexistente? Timp de aproape două decenii i-am făcut să creadă că MiG-urile româneşti se prăbuşesc necontrolat, când, de fapt, noi antrenam în secret teribile escadroane de kamikaze.

În acest context, o întrebare nu-mi dă pace: de ce, după ani întregi în care, vezi, Doamne!, i-am umflat cu informaţii inutile, renunţăm brusc la acoperire? Doar ca să atragem atenţia prietenului american - din ce în ce mai dispus să renunţe la scutul antirachetă în Europa pentru susţinerea rusească în Iran - că aici planurile NATO sunt vânate de spioni? Dacă era aşa, comunicarea trebuia să fie de genul: „Am capturat doi spioni periculoşi pentru NATO, Agentul 0,07 şi Agentul Castravete”. Cu toate acestea, serviciile noastre au ţinut să precizeze că ele controlau de mult jocul, deci suntem extrem de bine păziţi într-un an electoral în care ungurul vrea din nou Ardealul, bulgarul vinde secrete ucraineanului şi sârbul se pregăteşte să ne bată la fotbal.

Aşadar, să ne liniştim, suntem bine păziţi de brava noastră armată de „contrainformaticieni”. Intelighenţia militară ucraineană şi-a epuizat vlaga şi resursele încercând să decodifice mesaje gen: „Vasile, când te întorci de la unitate, cumpără cinci kile de