de Răzvan Prepeliţă
Nu demult, Răzvan Lucescu se plîngea de răceala publicului. Pe un stadion cu o peluză lipsă, cu o singură toaletă şi un acoperiş doar pentru patronat, peste care mai pui şi clima din Braşov, e greu să emani căldură. Nici media de goluri pe meci, sub Tîmpa, care e undeva peste temperatura de îngheţ nu ajută la înviorare. Poate, doar nervii să te mai încălzească, atunci cînd constaţi că nu există locuri de parcare.
În Liga I suporterii nu sînt englezi, nici nemţi, nici italieni. Cu mici excepţii, publicul din România se cramponează de vreme, de importanţa adversarului şi de preţul biletelor. Nu avem arene-mall, unde o familie să îşi petreacă o zi întreagă, iar meciul în sine să fie doar o extensie a distracţiei. Astfel că, atmosfera vine fie din gradele consumate, fie din sîngele de ultraş.
Jumătate de milion e preţul unui bilet la Braşov pentru proprii suporteri. Imaginaţi-vă aşa: un tată cu 2 copii ar cheltui 1,5 milioane lei vechi să vadă pe Fc Braşov la lucru. Din peluză. Asta fără să punem la socoteală, transportul, micile gustări, sucul, berea sau apa. Pentru că, uneori, singura sursă de apă disponibilă în incinta stadionului e cea din scaunele sparte.
Aşadar, cu 50 RON plătiţi pe un bilet, mort de sete, fără să fi mers la WC, cu dosul ud de la scaun şi cu gîndul la maşina parcată la 1km de stadion gîndul tău de suporter va sta doar la încurajarea echipei. Cu patimă! În special, în momentele de intensitate maximă ale jocului. Atunci cînd se aud vocile jucătorilor şi trosnitul seminţelor.
de Răzvan Prepeliţă
Nu demult, Răzvan Lucescu se plîngea de răceala publicului. Pe un stadion cu o peluză lipsă, cu o singură toaletă şi un acoperiş doar pentru patronat, peste care mai pui şi clima din Braşov, e greu să emani căldură. Nici media de goluri pe meci, sub Tîmpa, care e undeva peste temperatura de îngheţ nu ajută
