Generalul Constantin Prezan (foto), seful Statului Major General in 1917, a fost informat de partea franceza, la 6 iulie 1917, de faptul ca prizonierii romani din Germania „se aflau intr-o stare groaznica".

Detaliile au fost confirmate de prizonierii francezi, grav raniti, care au fost repatriati din Germania: „Soarta prizonierilor romani este dintre cele mai mizerabile; ei sunt mai rau tratati decat rusii, a caror soarta – dupa cum stim – nu este de invidiat. Nenorocitii romani, rupti de foame, nu primesc nici un pachet cu alimente si sunt supusi celor mai aspre munci. Un singur exemplu ne poate arata starea lor cu adevarat de plans: un convoi de 2.550 de prizonieri romani a fost, timp de 3 luni, tarat din oras in oras prin Germania; cand au ajuns intr-un camp de prizonieri din sudul Germaniei mai ramasesera 450, ceilalti murisera pe drumuri". Informatii detaliate privind tratamentul la care au fost supusi prizonierii romani au fost obtinute chiar de la prizonierii insisi, mai concret de la cei care au reusit sa evadeze. Astfel, soldatii Neagu Stefan si Stan Ioan, ambii din Regimentul 67 Infanterie, au fost internati, la 10 august 1917, ca prizonieri in Alsacia. Cei doi cazusera prizonieri la 4 noiembrie 1916 in lupta de la Salastroc (jud. Arges). Dupa sapte zile, timp in care au fost inchisi la Sibiu, au fost internati la Tuchola (Polonia). La 7 ianuarie 1917 au fost dusi in Alsacia, impreuna cu alti 2.000 de prizonieri romani, unde au fost folositi la sapatul transeelor si la realizarea unei linii Decauville. Ambii au confirmat ca foarte multi prizonieri romani au murit din cauza hranei foarte proaste. Cei doi au reusit sa evadeze in noaptea de 30 aprilie/1 mai 1917, cand au sarit gardul din sarma ghimpata care inconjura baracile si au fugit in directia frontului, trecand prin liniile germane in cele franceze. Prinsi de francezi, le-au oferit aces