Recunosc ca poate am fost usor agitat saptamana trecuta si am luat si eu partea mai putin pozitiva a situatiei, dar intre timp s-au intamplat cateva lucruri care m-au ajutat sa ma mai inseninez.
Printre altele, am fost la un botez unde fusesera invitati foarte multi actori, si mai tineri, si mai in varsta. Asa mi-am dat seama ca, totusi, artistii sunt o categorie de oameni tare frumosi. Au o caldura si o bunatate aparte si un talent de a darui iesit din comun.
Sub impresia evenimentului si stiind ca domnul Antonescu e un mare admirator si sustinator al actorilor, mi-am zis: Domne, ma duc pana la restaurantul lui, poate m-oi intalni si eu cu un om bun.
N-am gasit numai unul, ci o colectie de mari actori si artisti romani. Sigur, deocamdata in poze, pe perete, dar numai ca-i vezi in fotografii si-ti da o senzatie de bine. Si de-abia acum m-am gandit mai bine cat de generos e baiatul asta, Ion Antonescu. Presupun ca e un bun om de afaceri, altfel n-ar fi construit toate cele, dar faptul ca se intereseaza de atata vreme si cu atata daruire de lumea artistilor pentru mine il face special.
Nu sunt multi noi bogati care sa se poata mandri cu prietenia atator artisti ca domnul Antonescu. Majoritatea rolexistilor si maybachienilor de s-au trezit cu milioane sub perna mai din asfalt, mai din tevi, mai de pe unde or fi apucat, isi manifesta generozitatea prin cate 10 lei intinsi de bodyguarzi babutei din fata de la Nic sau, si mai obisnuit, declarativ la televizor la o ora de maxima audienta.
Desigur, Maestrul spune ca ajutorul trebuie acordat in asa fel incat sa nu-l umileasca pe cel care-l primeste si nici sa
nu-l preamareasca pe donator. Iar patronul restaurantului Marshal stie sa faca exact asa.
Mai mult, e evident ca stie sa faca si restaurante - locul e cochet, frumos aranjat, cu lumina imbietoare si ferestre mari care dau sp
