Scriitor si profesor la University of Ontario, in Canada, Andrei Calin Mihailescu este permanent conectat la realitatea romaneasca. Se simte foarte legat de tot ce inseamna cultura romana si modul in care este ea exportata sau...nu. Vorbeste despre brand si cum este el inteles de romani, despre strategii de promovare a literaturii romane, despre lipsurile sistemului, dar si despre avantaje, face scenarii pentru lansari de carte si, bineinteles spune bancuri.

Branding-ul este impartit intre a fi semnul produsului propriu-zis si imaginea mentala pe care ar trebui sa o aiba, despre el, cumparatorii

HotNews.ro: Ca sa lamurim de la bun inceput termenii discutiei, te-as ruga sa definesti brand-ul si brand-ul cultural.

C.A. Mihailescu: Etimologic, pe liniile germanice ale englezei, termenul se referă la foc, de unde si branding-ul ca proprietate - „stampilarea cu un fier inrosit” a sclavilor ori prizonierilor-, ca pedepsire (demonica Milady din Cei trei muşchetari a lui Dumas este „branduita” cu o floare de crin pe umăr), sau ca semn al mărcii, de pildă cel aplicat butoaielor umplute, in genere, cu whiskey. In modernitatea de pana in anii 1930, branding-ul era imprimarea unui semn prin care iti afirmai proprietatea asupra obiectului respectiv, ca era vaca sau vitel.

In timpul exploziei culturii de masa a avut loc o schimbare fundamentala: brandingul a devenit expresiv sau, daca vrei, exhibitionist. S-a indreptat spre exterior pentru a te atrage să cumperi de la mine. Branding-ul de astazi este impartit intre a fi semnul produsului propriu-zis si imaginea mentala pe care ar trebui sa o aiba, despre el, potentialii cumparatori. Mai savant: brand-ul e un termen ambiguu, data fiindu-i pozitia interstitiala; adica brand-ul este aşezat intre cuvant si imagine, intre vanzator si cumparator, ori intre trecut si prezent. Brandul e pre-inc