N-am inventat eu acest titlu, care " veţi vedea de ce " mi se pare potrivit. L-am împrumutat de la Cezar Bolliac. Bolliac este un clasic necitit. Totuşi, cît de actual! A regăsi în lectura lui trăsături de neşters ale vieţii în oraşul nostru este o surprinzătoare plăcere. Parcă n-ar fi trecut 150 de ani... În 1858, în ajunul Unirii, pentru care a militat cu toată convingerea, după ce, la Paris, dusese mai departe propaganda pentru justificarea revoluţiei, Bolliac era prezent în presa din ţară cu articole ce încercau să ghicească viitorul românilor. Unul dintre ele se cheamă "Mozaicul social" şi a apărut în Naţionalul, gazeta liberalului V. Boerescu. Este aici un Bucureşti al cărui portret îl recunoaştem imediat:

"Vie cel mai îmblat turist şi arate un alt oraş în lume care să se asemene în ceva cu capitala românilor, cu acest oraş orientalo-occidental; civilizat în barbarismul său, barbar în civilizarea sa; cu acest Bucureşti încîntat şi încîntător, cu acest vîrtej perpetuu de plăceri în durere, de mulţumiri în necazuri, de frumuseţi în oribil... unde schimnicul îşi uită parimanul şi diplomatul îşi uită misia cu care a venit; unde bărbatul de stat devine ţingău, bătrînul se întoarce în copilărie şi junele se usucă; unde başibuzucul se îmblînzeşte şi neamţul se poate sătura; cu acest oraş de contrast, zic, sărac, dar care înavuţeşte pe oricine vine într-însul; umple cu aur geamantanele trecătorilor, unora pentru că ne sînt amici, altora pentru că ne sînt inamici; care are o vistierie nesecabilă, de unde iei necontenit milioanele ca buchetele de flori din pălăria lui Bosco, din care curge aurul fără să vezi pe unde mai intră, precum curge lichidul din butelia încîntată a acestui geniu escamator".

În afară de cîteva cuvinte învechite, ar fi putut fi scris astăzi. Şi continuă: "Aci numai, ca nicăirea, vezi între palatele strălucite o şandrama de scîndur