- Comentariu - nr. 270 / 6 Martie, 2009 Recent, in "Ziua", Lászlo Tökes a reclamat "genocidul pasnic" care s-ar fi abatut asupra maghiarilor din Romania. A spus multe ne-adevaruri, minciuni propriu-zise, pentru care interlocutorul sau, Cristian Unteanu, a ezitat sa-l taxeze de fiecare data. Bunaoara, faptul ca in 1918 romanii reprezentau 55% din populatia Ardealului, iar azi sunt mult mai multi, nu are nicio relevanta, cand se stie ca au plecat sasii, svabii si evreii din Ardeal. Singurul calcul corect este prin comparatie, intre numarul maghiarilor din Ardeal si numarul maghiarilor din ...Ungaria! Dupa o statistica din anii 1980-90, se pare ca evolutia demografica a maghiarilor din Ardeal era mai buna decat a maghiarilor din Ungaria. Iar rezultatul acestei comparatii trebuie apoi raportat la evolutia demografica a celor 300.000 (trei sute de mii) de romani care au ramas in Ungaria dupa Trianon. Numarul romanilor din Ungaria a scazut de 10 (zece) ori in mai putin de 80 de ani. Acesta este un veritabil "genocid" si ar fi un alt reper al discutiei la care ne invita cei ce ridica problema "tinutului". In fine, retorica maghiara invoca si angajamentele luate de romani la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Se eludeaza adevarul: prin Proclamatia de la Alba Iulia, romanii stabileau un minim de reguli si norme la care statele europene, in noua lor configuratie de dupa razboi, erau invitate sa adere, sa le respecte. O buna parte din prevederile acelei proclamatii au devenit legislatie romaneasca. Din pacate, Ungaria de dupa Trianon a nesocotit invitatia lansata la Alba- Iulia si a continuat funesta ei politica de maghiarizare a minoritatilor din Ungaria. Ba chiar si a unor minoritari din afara Ungariei! Vezi cazul svabilor din Romania, maghiarizati prin biserica reformata, sub amenintarea ca daca nu accepta protectia statutului de maghiar, vor fi persecutati de statul comuni