- Comentariu - nr. 270 / 6 Martie, 2009 Auzim de dimineata pana seara la televizor ca suntem in Criza. Ceva este, totusi, de neinteles. Mall-urile sunt pline, bataile pe teritoriu mai aprige ca niciodata, dna Udrea mai implicata in turismul ecumenic decat mama lui Stefan cel Mare. Ori asta nu e criza, ori noi nu intelegem… limba germana. Senzatia de circ exista, chiar daca prietenia dintre Guvernul Boc si presedintia lui Basescu e mai sudata decat in cele mai frumoase vise erotice, chiar daca guvernantii se fac ca reduc sporuri si indemnizatii fara sa se stie exact care, chiar daca sindicalistii anunta greve la care renunta de dragul pensionarilor care stau la coada la ghisee pentru ca ei sunt mai napastuiti decat oricine, cu criza sau fara ea. Nu ne spune nimeni, nici cand am intrat, nici cand (si, mai ales, cum) vom iesi din criza. Cat despre cine a produs-o, nici atat. Criza asta, pe care au produs-o, oricum altii (noi doar suportam consecintele), la fel ca si "terorismul mondial", este cel mai potrivit pretext pentru ca acel capitalism de opereta, la care visam si noi inainte de '89 si de care a trebuit sa fim convinsi dupa '90, sa-si arate adevarata fata. L-am vrut, il avem. Astazi, in vreme de criza (ori ce-o fi ea), multi se intreaba: cum de un regim comunist merge asa de bine (e vorba de China) si un regim capitalist (occidental) a ajuns atat de jos? Din aceasta dilema se iese, azi, cu ajutorul Crizei. Mergem spre un capitalism care se aseamana cu socialismul. Secera si ciocanul, mereu la loc de cinste, doar steagurile si-au schimbat culoarea, din rosii in albastre. Pe vremea "dictaturii" (ce bine ar prinde ea azi in unele domenii!), aceea infierata de "Europa Libera", ziceam cam asa: "Daca ar fi putin mai bine, ar fi ca pe vremea razboiului". Azi am ajuns sa spunem: "Daca ar fi ceva mai bine, ar fi ca pe vremea lui Ceausescu". Din pacate… GHEORGHE GIU