Mircea Cărtărescu: "Am avut plăcerea să revăd ieri la televizor faimosul film din 1976 al lui George Roy Hill, film cunoscut la noi sub numele „Cacealmaua”, deşi e limpede că „The Sting” s-ar traduce cel mai bine prin „Ţeapa”." Sursa: Mediafax

Într-o scenă revelatoare, pe care nici n-o băgasem în seamă când mai văzusem filmul (ca să vezi în ce măsură depind percepţiile noastre de context), Paul Newman, un escroc cu mare experienţă, i se destăinuie mai tânărului Robert Redford. Îi spune că se plictisise să opereze în Chicago, pentru că acolo corupţia devenise atât de mare, cuprinzând poliţia, politicienii şi afaceriştii, încât nu mai exista nicio graniţă între lumea interlopă şi lumea care trăia legal. Ce plăcere să mai aibă el, dornic cum era de o continuă joacă cu focul, dacă să fii escroc ajunsese să însemne, pur şi simplu, să fii un cetăţean normal?

Aici am ajuns şi noi”, mi-am zis cu voce tare. Ticăloşii, escrocii, interlopii s-au înmulţit atât de mult şi au pătruns în atâtea locuri în lumea românească (politică, afaceri, justiţie, jurnalism, televiziuni, până şi cultură şi arte), încât corupţia a devenit sistem, iar escrocul - personajul tipic şi comun al jocului puterii. E mai uşor azi, în oricare dintre aceste domenii, să faci liste cu cei cinstiţi decât nesfârşite pomelnice cu cei răi, cei cinici, cei fără conştiinţă care domină tot ce poate fi dominat în lumea de azi. Auzi tot mai des, când se mai întâmplă ca vreunul dintre ei să fie dat afară: „Şi de unde-or să aducă altul cinstit în locul lui? Cel care-o să vină are toate şansele să fie încă şi mai rău”.

Auzim, tot aşa, că n-ai de unde să găseşti poliţişti sau magistraţi cinstiţi, că degeaba ai rade jumătate din justiţie, degeaba ai băga la puşcărie jumătate dintre afaceriştii corupţi, degeaba ai face orice: te poţi da şi cu fundul de pământ, că omul nostru, aşa cum e e