O bucureşteancă salvată din ruinele blocului Scala, după sinistrul din 1977, a mers ani la rând la medicii care au operat-o ca să le mulţumească că au ajutat-o să se nască a doua oară. Sursa: Agerpres

Ioana Ionescu avea doar 25 de ani când a fost scoasă de soldaţi din ruinele blocului Scala, una dintre zecile de clădiri care s-au prăbuşit în Capitală. A fost printre puţinii supravieţuitori ai blocului care avea 80 de apartamente. Era mai mult moartă decât vie când a fost transportată către Spitalul Floreasca. Nu i-a putut uita pe medicii care, alături de soldaţi, au ajutat la salvarea ei. În anii care au trecut de la cutremur, pe 4 martie, a mers conştiincioasă cu o şampanie, fursecuri sau bomboane la doctorii cărora le datorează cea de-a doua ei viaţă.

Din păcate, trei dintre medicii care au ajutat-o să trăiască au murit. Singurul doctor supravie ţui tor este Monica Pop, pe atunci studentă la Medicină, care participa ca voluntar la sal varea miilor de răniţi lăsaţi de cu tremurul care a rămas în tipărit în memoria bucureştenilor.

„Îmi părea rău că mor, dar nu îmi era frică”

„Destinul meu nu a vrut să se oprească la 25 de ani”, spune convinsă Ioana, care a fost salvată de soldaţi după patru ore de stat sub un metru de dărâmături. „Locuiam la ultimul etaj al blocului Scala, alături de o mătuşă şi un văr. Am ajuns acasă cu puţin înainte de dezastru şi m-am decis să fac un duş înainte de culcare. De sub duş am auzit cum vecinii strigau «Evacuarea că este cutremur». Am apucat să iau halatul pe mine şi m-am repezit spre uşă”, îşi aminteşte femeia momentele prin care a trecut. Gresia din baie era din bucăţi mici de mozaic şi a început să „fiarbă”.

„Într-un zgomot pe care nu pot să-l redau a început pră buşirea blocului. După zgomotul produs de cutremur reţin liniştea, gemetele şi strigătele după ajutor”, mai po