Presedintele Traian Basescu va cere Parlamentului, dupa cum el insusi a anuntat in Polonia, sa se pronunte asupra posibilitatii ca Romania sa contracteze un imprumut extern.
Ramane de vazut daca o va face luni, cand se adresa legislativului, sau cu o alta ocazie.
O delegatie romaneasca, condusa de viceguvernatorul BNR, Cristian Popa, s-a dus deja la Washington pentru a discuta despre posibilitatea unui acord cu FMI.
Guvernatorul Mugur Isarescu a transat deja dilema imprumutului: el este necesar si ar trebui sa fie intre 2 si 4 miliarde de euro, fie dintr-o singura sursa, fie din mai multe: UE, FMI, BM si BERD.
Creditul extern ar urma sa fie la dispozitia Romaniei, ceea ce nu inseamna ca banii ar fi trasi automat, ci numai la nevoie. Ei ar fi un fel de plasa de siguranta care sa impiedice un blocaj major.
Ceea ce nu spune explicit guvernatorul, dar stim cu totii, este ca un eventual imprumut, mai ales cu FMI, are un efect de disciplinare, esential intr-o tara ai carei guvernanti sunt in mod traditional incapabili sa respecte de buna voie o anumita disciplina financiara.
Daca ne aducem aminte anii '90, acordurile cu FMI au fost principalele motive pentru care salariile n-au crescut haotic, iar cifrele macroeconomice n-au luat-o razna.
"Noi v-am da, am face, dar nu ne lasa FMI" spunea fiecare premier si fiecare ministru al Finantelor al acelor vremuri. Si asa era. De altfel, premierul Tariceanu a renuntat in 2005 la relatia cu FMI tocmai din cauza restrictiilor care ajunsesera, la momentul respectiv, excesive (FMI a respins cota unica).
Asa vor spune, probabil, si acum, cu aceeasi sinceritate, Emil Boc si Gheorghe Pogea. E foarte probabil ca guvernantii, mai ales in an electoral, sa cedeze presiunilor sindicale si sa deschida pana la urma robinetul mai mult decat e cazul. @N_
