Gata, m-am convins: Mircea Badea si Cristian Tudor Popescu sunt niste vizionari. Poate exagerez putin, pentru ca, de fapt, meritul este mai degraba al restului presei decat al lor. Intr-o tara in care majoritatea oamenilor care apar la televizor au un intelect care agonizeaza undeva sub medie, doi jurnalisti putin mai dezghetati si mai cu nerv se transforma in oaze de limpezime a gandirii, in buncare anti-prostia atomica in care, recunosc, ma refugiez deseori cu placere. In buncare, nu in prostie, se intelege. Pentru ca, dincolo de interesele sefilor lor, dincolo de exagerarile care uneori dauneaza mesajului, in fine, dincolo de toate lipsurile, tocmai asta este marele lor merit: ca lupta sustinut si nemilos impotriva prostiei. Prostie care, cum spunea si CTP-ul ieri, atinge, in Romania de azi, cote record la toate nivelurile.
Sigur, ambalajul e diferit. Badea isi imbraca mesajul anti-prosti in echipament de boxeur, ii pune un suspensor si-l trimite sa dea pumni in gura la mall si in trafic. Neindoielnic, Badea are mult mai multi fani decat Popescu. Era cat pe-aci sa spun ca Badea e mai pentru prostime, ceea ce mi-ar fi demontat toata teoria. Si totusi, n-as fi fost foarte departe de adevar. Multe dintre luarile de pozitie ale lui Badea au mare priza la prosti, tocmai datorita stilului cu care le emite. O mare parte din fanii lui Badea gandesc (si chiar scriu) simplu: “muama, mancatzash, ce sange are asta in instalatie! Gata, is fan, ca-i jmecher si se ia de politicieni si de politisti!”. Sigur ca, daca vorbesti unui public eterogen despre prosti fara sa faci nominalizari, 99% dintre ascultatori vor fi de acord si vor zice “da, dom’le, le zice bine asta, chiar e plin de prosti p’aici!”. Si mai am o stire pentru voi: si pe prosti ii enerveaza politicienii si politistii. O, da! Pana si pe ei! Indraznesc, deci, sa afirm, ca Badea insusi s-ar dezice de numeros
