Fenomen optic care ia naştere datorită dispersiei şi reflexiei luminii solare în picăturile de ploaie din atmosferă, curcuberul a fascinat omenirea din toate timpurile, prin frumuseţea culorilor sale şi condiţiile în care se formează.
Curcubeul este reprezentarea perfectă a principiului legii refracţiei luminii, ale cărui calcule au fost precizate de Isaac Newton la jumătatea secolului al XVII-lea. Curcubeul este format în urma întâlnirii luminii soarelui cu picăturile de ploaie. Razele solare sunt reflectate în interiorul picăturilor de ploaie, iar acestea din urmă joacă rolul de oglindă şi reflectă apoi lumina către exterior, producând culorile care formează curcubeul.
Mai precis, lumina soarelui intră în interiorul picăturilor de ploaie care, la fel ca o oglindă, trimit apoi lumina către ochiul observatorului, sub forma diverselor culori care sunt refractate sub diferite unghiuri. Deşi curcubeul conţine o infinitate de culori, doar şapte dominante sunt observate de obicei: roşu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo şi violet. De fapt, aceste şapte culori nu sunt refractate în acelaşi mod de picăturile de ploaie, de unde şi poziţia lor în curcubeu: la exterior, culoarea roşie este foarte puţin deviată odată cu pătrunderea razelor soarelui în picături, în timp ce violetul, la interior, este foarte deviat. Aşadar, curcubeul nu este un fenomen fizic, ci unul pur optic, care poate fi observat în funcţie de poziţia noastră în raport cu soarele. Curcubeul nu este vizibil dacă observatorul stă cu spatele la soare, pentru că acesta se formează mereu în partea opusă soarelui, într-un unghi de 40-42 de grade deasupra orizontului.
Diverse forme de curcubeu
Mărimea curcubeului variază în funcţie de poziţia soarelui în raport cu orizontul. Cu cât soarele este mai aproape de orizont, cu atât curcubeul este mai mare. În plus,
