Era un preaplin de bucurie. Îi ieşea fericirea învolburată prin fiecare por. Îi râdeau şi ochii. Îi râdeau şi consoanele, se bucurau şi vocalele. Generalul Ioan Sârbu, profesor doctor de implantologie dentară, comandant al Spitalului Militar Central, primise vestea cea mare.

Veste la care migălise câţiva ani buni s-o pregătească. Trebăluise să devină proiect un vis frumos al lui, dar şi al altor capi de medicină militară. Generalul prof. dr Ioan Sârbu venise în emisiunea mea de televiziune - de sănătate - şi deborda de nerăbdare să anunţe o ştire îmbucurătoare. Căpătase ultimele aprobări, acel vis îndrăzneţ care îi semna ridicarea unui nou spital militar la nivelul exigenţelor europene ale secolului al XXI-lea, un spital pentru Mileniul III. În acest spital modern care nu se va înroşi de timiditate în faţa nici unui mare spital din Occidentul bogat, vor putea fi trataţi militarii români şi familiile acestora. Dar şi românii obişnuiţi, precum şi, la nevoie, soldaţii NATO. Noul spital impozant, de mare anvergură, cu unsprezece etaje, va cuprinde toate specialităţile medico-chirurgicale, ca un simplu exemplu, va avea 20 de săli moderne de chirurgie. Va avea şi pistă pentru elicopter şi se va înălţa pe Calea Plevnei, în apropierea actualului şi bătrânului Spital Militar Central. Era normal ca generalul doctor profesor Ioan Sârbu, directorul Spitalului Militar Central, să radieze de satisfacţie. În zilele acestea lucrarea s-a pus în mişcare. Se conturează proiectul, se aşază pe hârtie gândurile, bugetul a fost aprobat.

Au trecut nişte ani, din ziua când generalul prof. dr Ioan Sârbu, la vremea aceea căpitan medic, se ridica de pe pista marelui aeroport din New York cu avionul întorcându-se acasă. Făcuse o specializare în arta implantului stomatologic la celebrul profesor american Linkow. Rămas în aeroport, renumitul şef de şcoală în implan