"Micul Paris", icoana vechiului Bucureşti, supravieţuieşte în edificiile impozante, răsărite dintr-o estetică altoită, cândva, pe trunchiul gânditrii arhitectonice occidentale. Acum, doar cei pasionaţi de istorie mai ştiu că înainte de a căpăta viaţă, fiecare dintre acestea a fost un proiect aprobat prin documente oficiale, semnate adeseori de mai marii vremii. Păstrate cu sfinţenie în arhive, acestea sunt, în realitate, "actele de naştere" ale "Micului Paris".

"Micul Paris", imaginea idealizată a vechiului Bucureşti. Pentru nostalgicii care i-au apucat anii de glorie acest nume este acum doar "oraşul din amintire". Pentru cei puţini care mai au timp şi chef să privească în jurul lor, ceva mai sus de nivelul asfaltului, vestigiile vii ale Micului Paris supravieţuiesc într-o mulţime de edificii impozante, ridicate în vremurile de altă dată. Astăzi, cele mai multe dintre ele adăpostesc instituţii oficiale. Dar în nomenclatoarele oficiale sunt numite chiar şi acum, "Palate". Şi, oricât ar fi ele de reprezentative, actele de "naştere" ale acestor repere urbane, sunt acum accesibile doar celor pasionaţi de reînvierea istoriei recente a României. Iar unul dintre aceştia este profesorul Nicolae Noica, fost ministru al Lucrărilor Publice şi Administraţiei Teritoriale, unul dintre marii noştri specialişti în istoria construcţiilor publice. Dar şi un pasionat căutător de "comori" ale trecutului pe care le găseşte scormonind prin vechile arhive. Iar rezultatul muncii sale şi a colaboratorilor lui s-a adunat, cu trudă, în câteva cărţi de referinţă privitoare la acest subiect.

MODERNIZAREA

Venirea pe lume a Micului Paris s-a petrecut treptat, pe timpul lungii domnii a regelui Carol l. Înaintea lui, principele Alexandru Ioan Cuza reuşise să realizeze, în cea mai mare parte, modernizarea instituţională Principatelor Unite. Dar modernizarea propr