Corespondenta din Germania
Ajutor minunat de la Sfantul Nectarie
In urma cu trei ani s-a nascut prima noastra fetita, in Germania, unde, la vremea respectiva, sotul meu si cu mine eram inca studenti. A fost o nastere spontana, fara complicatii, copilul primind nota zece. Parea ca totul decurge bine, dar pe cat de "usoara" a fost nasterea, pe atat de grea devenise alaptarea. Aveam niste rani adanci, foarte dureroase, cu toate acestea ma incapatanam sa alaptez mai departe, convinsa fiind ca laptele matern este cel mai pretios dar pe care o mama il poate face copilului ei. De altfel, fetita sugea cu mare pofta si lua bine in greutate, fapt care ma incuraja sa continui. La o vizita de control a asistentei de sanatate, aceasta s-a speriat de-a binelea, sustinand ca nu s-a mai intalnit cu un asemenea caz in toata cariera, in concluzie, sfatuindu-ma sa intarc copilul. Intr-adevar, ranile se agravasera, durerile din timpul alaptatului devenind aproape insuportabile. Nici un tratament nu dadea roade, situatia inrautatindu-se pe zi ce trece. Cand fetita a implinit sase saptamani, a fost botezata la biserica ortodoxa romana din Oldenburg, dupa care am venit cu ea in tara, la parintii mei. Si aici, la un consult, doctorita pediatra a insistat sa intrerup imediat alaptatul. Din pacate, la varsta de doar doua luni a copilei, am fost nevoita sa o intarc, din san curgand, realmente, mai mult sange decat lapte. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, fetita a trecut cu bine peste aceasta incercare, dar ranile mele nu s-au vindecat cu totul, nici dupa sase luni.
Peste un an si jumatate, prin mila Domnului, am ramas din nou gravida. Mama si sora mea au dat un acatist pentru mine la Manastirea "Radu Voda" din Bucuresti, unde se afla moastele Sfantului Nectarie. Atat sarcina cat si nasterea au decurs bine, bucurandu-ne de inca o fetita de nota zece. Imi doream nespus sa
