Toamna tarziu, si acum, la inceput de primavara, plantele contin in radacinile lor o intreaga farmacie, plina de "medicamente" menite sa produca minunea renasterii lor dintre zapezi, dupa lungul somn de iarna.
Intre aceste plante care raman ascunse sub zapada se numara si gentiana, o iarba de leac cu adevarat remarcabila. Numele ei latin - Gentiana cruciata, Gentiana lutea - vine din antichitate, de la Gentius, regele Iliriei, care se pare ca a descoperit si a mentionat pentru prima oara intr-o scriere aceasta planta medicinala. De mai bine de doua mii de ani, gentiana este folosita in toata Europa ca tonic amar, ca anti-toxic si stimulent al functiilor ficatului. In medicina populara romaneasca, ocupa un loc de cinste, fiind denumita, in nordul tarii, de catre vindecatorii populari, "capitanul buruienilor de leac" si fiind folosita ca tonic digestiv si al intregului organism, precum si ca remediu impotriva diferitelor otraviri.
Cum recunoastem si cum recoltam gentiana
Avem doua specii cu efecte medicinale practic similare: prima este Gentiana cruciata, care creste in semiumbra padurilor rarite de brad, de pin sau de fag. O mai intalnim si pe fanete sau la marginea pajistilor din zona premontana. Are tulpinile lungi de pana la jumatate de metru si arcuite, flori superbe - albastrui, radacinile sunt lungi ca niste fire, dar si extrem de amare, motiv pentru care planta mai este numita la noi si fierea pamantului. A doua este specia Gentiana lutea, numita si ghintura, care prefera luminisurile de pe crestele dealurilor si ale muntilor josi, poienile insorite. Are florile galbene si este foarte rara in Europa, inclusiv in Romania, fiind declarata monument al naturii si fiind ocrotita de lege. Recoltarea sa din flora spontana fiind interzisa, ghintura in scopuri medicinale este cultivata doar in culturi si comercializata in magazinele nat
