Scrisoare de bun ramas
Am iubit de cand ma stiu cartile si animalele... Intr-o lume relativa, tot mai relativa, ei au fost intotdeauna pentru mine puncte de reper solide si prieteni adevarati... Imi plac cuvintele, cu ele pot sa visez, sa ma joc si sa inteleg in profunzime tainele acestei lumi... Ador animalele, au daruit intotdeauna sufletului meu sentimente de mare pret... Iar faptul ca Dumnezeu a daruit vietilor noastre cuvintele si animalele il consider de doua ori o mare binecuvantare.
In casa noastra au fost mereu multe carti, am crescut printre ele si, poate nu intamplator, chiar de la primele ei aparitii, "Formula AS" s-a aflat si ea in casa noastra, printre lucrurile dragi, de citit... In curtea noastra au fost mereu multe animalute scumpe: gainusi adorate, catei mult iubiti, pisoi dragi... Pana nu demult, Tigrutu, motanul nostru cel mai drag si rasfatat, isi avea locul preferat pentru dormit pe biblioteca. In fiecare zi aproape isi facea siesta sau tragea un somn bun de cateva ceasuri, chiar acolo, printre carti. Iar eu il intrebam mereu, in gluma: "Ma, Tigre, mai ai, ma, mult de citit?! Care carte ti-a placut cel mai mult azi?"... Tatal meu chiar il botezase si cu numele de Bibliotecaru si avea grija ca orice-ar fi, motanul sa-si gaseasca liber locul preferat, de-acolo, dintre carti...
Dar lui Tigrutu nu-i placeau doar cartile... Era un mare amator de plimbari prin natura si, mai ales, prefera orele lungi de somn pe sub copaci ori prin tufisuri... Cum si mie imi place grozav sa ma plimb, se-ntampla deseori ca in peregrinarile mele pe valea din spatele casei, pe la parau ori prin livada, sa aud mai intai un "Miau-Miau" mai discret, apoi un mieunat din ce in ce mai puternic si mai hotarat, ca o adevarata sirena! Era Tigru, care ma vedea plimbandu-ma si voia sa-l iau si pe el ca sa impartasim impreuna aceasta placere... Mai ales vara, ii
