Decretul 770, din 1966. Ceauşescu ar fi vrut să rămână în istorie ca "decretul vieţii", fiindcă era menit să interzică avorturile şi să încurajeze natalitatea. Din păcate, realitatea a făcut din Decretul 770 un adevărat decret al morţii, după ce mii de femei şi-au găsit sfârşitul încercând să scape de sarcini nedorite prin metode primitive, cu grad mare de risc.
De foarte multe ori, gravidele care îşi provocau avortul clandestin ajungeau prea târziu la spital şi mureau pe masa de operaţie, punându-i pe medici în mare dificultate. "Un coleg, medic-şef, a insistat să operăm o pacientă, din dorinţa de a-i mai da o şansă. I-am spus că e prea târziu, era clar că deja era depăşit cazul. Am început, totuşi, operaţia, iar la scurt timp anestezista m-a anunţat că pacienta a murit. De la noi, decedata ajungea la medicină legală, iar dacă în fişă apărea că nu a fost operată cum trebuie, puteam fi acuzat de culpă medicală. Atunci a fost cel mai dificil moment din activitatea mea chirurgicală, pentru că a trebuit să continuăm operaţia pe pacientul mort", îşi aminteşte doctorul Alexandru Baltă, medic cu o carieră de peste 31 de ani, în prezent purtătorul de cuvânt al Spitalului de Obstetrică-Ginecologie Brăila.
Metodele folosite pentru provocarea avortului erau din cele mai diverse: sonde introduse în uter, soluţii de sare, dero, leandru, cozi de muşcată sau obiecte ascuţite folosite pentru străpungerea organelor interne. După aceste proceduri primitive, în majoritatea cazurilor apăreau infecţii, iar femeile nu aveau încotro şi mergeau la spital, deşi uneori o făceau în ultima clipă. Aici, medicii erau obligaţi să le chiureteze, dar şi să anunţe autorităţile despre fiecare caz în parte. Doctorul Baltă spune însă că medicii brăileni evitau să îşi pârască pacientele, iar asta a făcut ca, în timp, gravidele să capete încredere şi să vină din
