Trecutului urbei, obiceiurile vechi ale cetăţenilor de ieri răzbat din paginile cărţilor, cucerindu-l pe omul zilelor noastre.
Odată aplecat peste filele cărţilor, nu ai cum să nu rămâi fermecat de imaginile Craiovei de ieri, conturate cu ajutorul cuvintelor. Altă lume, alţi oameni, figuri pitoreşti ţi se dezvăluie. Dai o pagină şi pătrunzi în lumea lor. Deschizi ochii şi te trezeşti în faţa fostului stadion „Generala“, la intersecţia între străzile Unirii şi Tabaci. Atenţia îţi este captivată de o pancardă „Adis Abeba sub bombe“, căci la vremea aceea se precipita războiul din Abisinia. Era, de fapt, după cum aveam să aflăm, unul dintre standurile lui Mitică Jupuitu. Ascundea piramide de cutii goale de conserve, în care se aruncau mingi de cârpă. Cine reuşea din trei mingi să doboare piramida câştiga o sticlă de vin. La cel de-al doilea loc de distracţie, tot al lui Mitică, lucrurile stăteau un pic altfel. Aici, pe raft erau aşezate sticle de vin, ceasuri, diverse surprize. Lângă fiecare obiect era o vergea de sârmă. Jucătorului i se dădeau cinci inele metalice, care trebuia aruncate cu precizie, de la o anumită distanţă. Când unul dintre inele intra pe verigă, se câştiga obiectul respectiv. Nu lipsea din acest loc reclama: „Mă prezint: Mitică Jupuitu... Vă dau verigi, verigi... Joc de mână şi de glagorie, domnilor aruncători de mână! Semne bune pe lună, s-aveţi mână bună!“. Distracţiile continuau la standurile alăturate, de tir, unde se trăgea în toate: raţe, urşi, păsări, toate pictate pe discuri metalice. Odată atinse, ele cădeau, spre satisfacţia trăgătorilor de elită. Nici de aici nu lipsea reclama. Ochiul cititorului putea desluşi: „Antrenaţi ochii şi mâna/Pentru Patria Română/ Viteaz al Ţării Româneşti/Învaţă bine să ocheşti!“.
Deseori, prin aceste locuri poposeau corturile circurilor, cu curiozităţi „anatomopatologice“ expuse în borcane, cu t
